E vremea poveștilor la gura sobei, nu că poveștile bune ar avea nevoie de anotimpuri ori pretexte. Așa cum îmi imaginez că de la festinul oricărei povești românești nu poate lipsi o ciorbă bună ori un borcan cu zacuscă, tot așa nu putem scoate din scenariu ţuica, licoarea distilată din prune care apărea menţionată pentru prima oară documentar în 1570. Să mai amintim și că „ţuică”, cuvântul, are etimologie necunoscută, fapt ce ne ajută să realizăm, cu orgoliul de rigoare, că e a noastră, producţia ei fiind asociată în mod special cu Vechiul Regat.
Acestea fiind spuse, ne mutăm într-o poveste ce pornește din zona dealurilor blânde și roditoare ale judeţului Argeș și prin care se perindă prune, pere, gutui, cazane străvechi care, la nevoie, se pot dezmembra și fura într-o singură noapte, butoaie din lemn de dud și design care atrage atenţia.
Așadar, au fost odată (și încă mai sunt) Gheorghe, Adrian, Marian, Horia și Bogdan. Dincolo de prenume, există străbunici, bunici, părinţi, fii și nepoţi care au spus și spun încă povestea familiei Mărășoiu, o istorie strâns legată de pasiunea și talentul preparării ţuicii. Totul a început și continuă în satul Bogaţi, unde averea se măsura odinioară în… pruni (străbunicul unei bunici era cel mai bogat din zonă pentru că avea 500 de pruni!).
Cu un asemenea context, nu e de mirare că de la finalul lui 2017 a apărut pe piaţă PATER, un brand care (s)pune în sticle povestea unei reţete de ţuică transmise și perfecţionate de-a lungul a cinci generaţii. Am aflat povestea PATER într-o dimineaţă de noiembrie de la cel mai potrivit narator, Irina Mărășoiu, „fata din poveste”, pasionat ambasador al întregii istorii în care s-au prins, până acum, alături de întreaga familie, ţuica de prune, rachiul de pere și struguri și, mai nou, cel de gutuie.
„La noi în zonă se face ţuică dintotdeauna. Străbunicul avea cazanul satului”, îmi povestește Irina înainte să îmi divulge momentul în care au hotărât să treacă de la producţia de ţuică rezervată familiei la PATER:
„La un moment dat, în 2013, în timp ce puneam dopul de plută la sticlele producţiei noastre mici, ne-am zis: ce ar fi să ne autorizăm și să facem ceva? A fost o muncă de pionierat, a durat trei ani să ne autorizăm și să apărem pe piaţă în calitate de mic producător.”
Riscul începutului a fost amortizat de comercializarea produselor în magazinele de vin pe care familia le deţinea deja. De la început, s-a mers însă pe un produs super-premium, iar recunoașterea poveștii nu a întârziat să apară. Ţuica a adus acasă o medalie de argint de la concursul „Spirits Selection” 2018 din Bruxelles, iar rachiul de struguri – medalia de aur la aceeași competiţie, ediţia 2019. Reţeta este cea tradiţională, a familiei, cu secretele de rigoare, și mâna bună a tatălui, Marian, iar producţia se face în cazanul de 220 de litri din curtea casei. Prunele și perele provin din livezile proprii, iar strugurii sunt aleși pe sprânceană graţie experienţei tatălui în viticultură (inginer horticol și fost șef al cramei de la Marcea, Ștefănești).
Noutatea acestui an la PATER este rachiul din gutui, iar planurile de viitor includ noi licori distilate din vișine sau mure. Studiile de arhitect ale Irinei se vor amesteca, desigur, în poveste în apariţia unui antrepozit care va găzdui și un nou cazan amplasat peste drum de casa familiei, pe locul unde exista cel al străbunicului și unde călătorii se vor putea opri la un pahar de ţuică.
Licorile PATER îţi încântă ochiul înainte de a-ţi bucura trupul și asta se întâmplă graţie combinaţiei dintre sticlele deosebite de 0,7 litri și, respectiv, miniaturi (care provin din Franţa), dopurile de plută cu lemn (mărturii ale meșteșugului portughez) și etichetă. Aceasta din urmă transmite, într-o întrupare de print letterpress și graţie copacului cu rădăcini bine înfipte în tradiţie, povestea familiei și a celor cinci generaţii surprinse prin iniţialele străbunicului, bunicului, tatălui, fiului și nepotului. Un proiect care a trecut până acum, chiar ca în povești, de toate hopurile administrative sau râspântiile anevoioase și căruia îi urăm să adauge noi file istoriei.
Material apărut în Banchiza Urbană 15 / iarna 2019
